Am mai spus-o şi o voi mai spune că atunci când
sunt la cumpărături de produse alimentare sunt foarte atent la etichetă, în
special la data de expirare şi mai ales la ingredientele ce se regăsesc în
produsele respective. Am „alergie” când zăresc câte un „E” pe etichetă şi dacă
am posibilitatea caut altceva similar sau renunţ la produsul respectiv. Spre
exemplu, câteodată îmi mai vine poftă de mezeluri şi de fiecare dată citesc
eticheta celor mai scumpe în speranţa că nu o să mai văd E-uri, dar n-am eu
norocul acesta, aşa că renunţ aproape de fiecare dată. Singura diferenţă între
un salam ieftin de 10 lei/kg şi unul de 40-50 lei/kg este aceea care face
referire la procentul, aproape nesemnificativ, conţinutului în carne, în rest
aceleaşi E-uri le găseşti la ambele categorii de salamuri. Zic procent aproape
nesemnificativ, deoarece, dacă un salam ieftin are 20% carne, unul mult mai
scump are 30-40%, iar diferenţa colosală de preţ este irelevantă. Practic, ori
alegi să dai 10 lei, ori 50 lei pe un kg
de salam, până la urmă tot îţi intoxici organismul cu chimicale extrem de
periculoase. Aşa că, mai bine renunţ şi mă orientez spre altceva, mai natural
şi implicit mai sănătos.
De vreo câteva zile s-a deschis la noi în
oraş un magazin cu produse tradiţionale ţărăneşti, mai exact preparate din
carne de porc, oaie şi capră şi curios din fire fiind, am luat ieri ceva de
probă. A trecut cu brio, am aflat şi ceva informaţii despre procesul de
fabricare, provenienţa animalelor, condimente folosite, metoda de conservare şi
am ajuns la o concluzie: 100% ecologic. Chiar dacă e mai scump cu 10-15 lei pe
kg, faţă de ceea ce se găseşte în marile magazine, prefer să cumpăr mai puţin,
mai sănătos, mai hrănitor şi mai bun, pentru că este sufiecient aerul poluat
ce-l respir, nu mai e nevoie să-mi otrăvesc organismul cu „E-uri alimentare”.
Un alt aliment care mie îmi place, dar nu
cumpăr, este salata de icre, impropriu denumită aşa, pentru că mai corect ar fi
să se denumească salată de agenţi de îngroşare şi conservaţi cu maxim 10% icre.
Să mai vorbesc de pâinea noastră cea de
toate zilele, plină de afânatori, emulgatori şi alte cele, făcută din făină cu
aceleaşi ingrediente ( da, citiţi eticheta unei pungi de făină de grâu de pe
rafturile magazinelor şi vă lămuriţi; nu toate sunt aşa, dar trebuie atenţie),
nu mai are sens pentru că nu mai cumpăr
pâine de când mi-am cumpărat maşină de făcut pâine.
Sfatul meu e să citiţi cu atenţie etichetele
produselor alimentare, pentru că dacă voi nu aveţi grijă de propria persoană,
altcineva n-o va face.
