Interpretări diferite

    

    Mergând prin oraş, uitându-mă pe fereastră, ducând gunoiul, şi făcând orice alte activităţi cotidiene, mi-am dat seama cam ce înseamnă sărbătorile de iarnă pentru majoritatea dintre noi.

   Pentru unii este un bun prilej de a-şi face curăţenie în case, mai ales de a scutura covoare în intervalul orar când cei mici dorm, batând cu putere săracele covoare şi-aşa călcate zilnic de sute ori în picioare. Nu ştiu, am eu ceva împotriva bătutului covoarelor, probabil.

   Pentru alţii Crăciunul înseamnă cârnaţi, borş, slănină şi băutură cât încape şi la urmă colesterol si glicemie peste limite si cură cu pastile.

   Interesant este că toţi se pregătesc pentru musafiri, de parcă sărbatorile de iarnă reprezintă o transhumanţă de la neam la neam. Cumpără alimente în cantităţi considerabil mai mari decât în oricare altă perioada din an de parcă ar veni foametea şi nu Crăiunul. Unii se aprovizionează cu cantităţi impresionante de suc la 2 litri, de acela ieftin la 1,5-2 lei sticla, de parcă nu ar fi mai sănătos şi mult mai ieftin un ceai de tei, de menta, muşetel sau orice alte plante naturale şi pline de vitalitate şi sănătate. Am văzut chiar persoane de la ţară, le cunoşteam din vedere, cum cumpărau ouă de la magazin; ce să zic ţăranul s-a emancipat, nu mai creşte găini, ca să nu zic că s-a făcut un puturos şi jumătate. Tot persoane de la ţară, pe acestea nu le cunoşteam dar aveam eu aşa un feeling că erau din mediul rural, stăteau la rând să cumpere carne de porc injectată cu apă şi cârnaţi cu E-uri şi hârtie igienică; emanciparea a ajuns şi la ei. Nu mai vorbesc de cozonaci, nu se merită să te chinui să faci, că sunt peste tot de cumpărat; păi cu ce să-i facă, cu ouă de la supermarket, făină nu este că deh...e grea agricultura.

    Pentru unele persoane strângerea banilor mărunti este o preocupare de ordin primar în această perioadă, oriunde mergi la cumpărături cu greu primeşti rest (ce noroc am că eu plătesc cu cardul).

   Pentru toţi Sărbătorile de iarnă înseamnă cu totul altceva decât naşterea lui Iisus Hristos, sau Învierea cum ziceau unii într-un reportaj de pe PrahovaTv (căutaţi pe youtube).

   

CRACIUN CU BIJUTERII

Pentru toti Craciunul este o sarbatoare foarte frumoasa,cu colinde, colindatori, brad impodobit, zapada, sanius, cadouri, Mos Craciun, copii veseli si toate lucrurile frumoase si bune nu se pot desfasura mai bine decat in preajma acestei sarbatori minunate.

   Mi-aduc cu mare drag aminte ca de fiecare data cand se apropia Craciunul trebuia sa ofer cadouri,dar in mod deosebit si obligatoriu trebuia sa daruiesc ceva celei mai dragi persoane mie, Andreea.Nu ca imi impunea asa ceva, dar asa simteam eu ca trebuie sa ofer un mic dar,cat de mic, avea pentru dansa o insemnatate foarte mare pentru ca era de la mine.La acest capitol am avut si am in continuare noroc, pentru ca nu este o persoana materialista, stie sa aprecieze gesturile frumoase cu sufletul.Si cum in preajma Craciunului ce poate oferi un tanar student, fara bani in buzunar,iubitei lui, ca sa o impresioneze, decat o bijuterie din argint mica mica, subtire si cu cat mai putine grame, ambalata frumos intro cutiuta, evident in forma de inima.

   Intr-un an, prin 2005 daca nu ma insel,in seara zilei de 24 decembrie, ningea asa frumos,iar eu mergeam sa ma intalnesc cu Andreea, cu cutiuta in buzunar,cu inima stransa de emotie si in acelasi timp cu o bucurie imensa in suflet.Dupa ce am ajuns la dansa acasa, ne-am imbratisat, am mai discutat una alta, a sosit momentul cadourilor.Eu aveam sa-i ofer niste bijuterii cu cristale ( o bratara subtire de argint cu niste delfini viu colorati,probabil din plastic) si stiind ca nu era ceva deosebit, dupa buget,nu stiam cum sa fac sa mai trag de timp,ma scuzam ca nu e asa frumos cadoul (cum sa-i zic ca n-am avut bani),laudam vremea de afara si bradul impodobit,mai schimbam melodia la calculator de parca nu tot trebuia sa ii dau odata cadoul.Pana la urma mi-am luat inima-n dinti (era asa de mica de am pierdut-o printre masele) si i-am zis “ Am ceva pentru tine, nu e asa important, nu stiu daca-ti place”.A luat cutiuta, a desfacut-o si vreau sa va zic ca asa de frumos impresionata a fost de bijuterii incat i-au dat lacrimile,imediat si-a pus bratara la mana si era asa de mandra si fericita incat mi-au trecut de tot emotiile si ma simteam foarte usurat ca totul a decurs bine.

   Acea bratara, cum nu era una foarte scumpa, nu avea tocmai un sistem de inchidere foarte sigur si asa intro zi, Andreea a observat ca nu o mai are la mana.I-a parut foarte rau si nu neaparat de bratara in sine, ci de faptul ca a pierdut un lucru primit cu atata dragoste de la mine.

ARTICOL SCRIS PENTRU SUPERBLOG 2012!