Dezmorţire primăvăratică

   

   După atâta iarnă, frig, zăpadă, ninsori, precipitaţii diverse şi vreme mohorâtă, soarele se arată falnic, stralucitor dar încă nu destul de puternic pentru a încălzi atâta viaţă. De mult nu am mai văzut un soare aşa strălucitor, chiar dacă nu e prea cald afară, acest timid început de primăvară parcă reînvie acea stare de bună dispoziţie, optimism şi chef de viaţă. Parcurile sunt pline de copii gălăcioşi şi jucăuşi, băncile ocupate de adolescenţi pupăcioşi, spălătoriile auto pline de maşini dornice de un turbojet cu spumă, iar în piaţă ridichiile, pătrunjelul şi mărarul aşteaptă cu nerăbdare să îi încânte pe orăşeni cu aromele şi prospeţimea lor atât de dorite iarna.

   Într-adevăr de două zile primăvara încearcă să-şi intre în drepturi şi să trimită la odihnă şi hibernare iarna lungă şi friguroasă, dar totuşi destul de apreciată de unii şi mai puţin de alţii mai friguroşi. Pământul negru, intens hidratat, primeşte cu bucurie razele calde ale soarelui şi aşteaptă să găzduiască plantele verzi şi suculente.  Zăpada ce a mai rămas îşi priveşte cu neputinţă sfârşitul, îşi ia rămas bun după o perioadă de câteva luni bune în care nu a lipsit nici măcar o zi. Albinele din prisacă nerăbdătoare să iasă la cules, ies la urdinişe, dar se retrag la loc în ghem pentru că aerul încă nu destul încălzit nu le oferă siguranţa unui zbor de curăţire atât de necesar. Câinii, paznici desăvârşiţi în gospodăriile rurale se vor întoarce la loc în ţarcurile sau lanţurile lor, după ce toată iarna au zburdat liberi prin omătul moale şi rece, pentru că stăpânii lor s-au gândit că iarna trebuie să alegre mai mult pentru a nu simţi frigul şi gerul. Săniuţele încep să se adune prin poduri, beciuri, pivniţe sau garaje, iar bicicletele, rolele şi trotinetele îşi reiau activităţile abandonate încă din toamna anului trecut. Sub razele calde ale soarelui, vitamina D va fi şi ea sintetizată în corpurile copilaşilor care au atâta nevoie pentru formarea şi întărirea sistemului osos care îi ajută la nazbâtiile ce urmează a fi făcute. În marile oraşe şi nu numai începe vremea târgurilor şi expoziţiilor de orice fel, de la cele culinare, la cele agricole, culturale sau de recreere.

   Priviţi cât de multe poate face un soare arzător de primăvară, dar încă timid în putere calorică.

E bine să ştim că…

   Dacă sunteţi pasionaţi de apicultură, dacă aveţi stupi cu albine sau intenţionaţi să vă apucaţi de apicultură, încerc să vă înşir câteva sfaturi provenite din experienţa proprie combinată cu informaţii acumulate din diverse surse. Aşa că:

1.       Înainte de a vă apucă să umblaţi la albine, echipaţi-vă corespunzător cu mască, combinezon şi mănuşi. Străinii nu intră în stupină fără aşa ceva, la noi orgoliul, fala şi mândria de experimentat triumfă în faţa eventualelor înţepături ce de multe ori pot fi fatale.

2.       Folosiţi afumătorul. Albinele când simt miros de fum sunt mult mai calme şi mai ignorante cu apicultorul.

3.       Umblaţi în fiecare stup cu grijă şi calm, fără să bruscaţi sau să trântiţi ramele sau instrumentarul apicol. Albinele sunt foarte sensibile la şocuri mecanice, la stări de agitaţie sau nervozitate din partea apicultorului şi apoi devin agresive.

4.       Urmăriţi în fiecare familie de albine existenţa mătcii şi/sau a puietului în diverse stadii de dezvoltare. Un stup fără matcă nu poate supravieţui.

5.       Aşezaţi stupii cu urdinişele pe direcţia S, SV sau SE, niciodată pe direcţia nord.

6.       Nu lucraţi cu albinele dacă mirosiţi a parfum, transpiraţie sau alcool. Albinele devin foarte agresive la astfel de mirosuri.

7.       Dacă aţi fost înţepaţi îndepărtaţi acul prin răzuire cu lama unui cuţit sau cu unghia, nu apucaţi acul cu degetele pentru că vă injectaţi tot veninul în corp.

8.       Nu ţineţi stupii la un loc cu păsările de curte. Se ştie că acestea lovesc stupii cu ciocul agitând şi creând un mare disconfort familiilor de albine.

9.       Cumpăraţi doar stupi fabricaţi din scândură de brad, celelalte materiale pe care le-au mai încercat unii (polistiren extrudat, Osb etc.) reprezintă pierdere de timp şi de bani.

10.   Nu stropiţi pomii sau culturile agricole atunci când albinele sunt plecate la cules de nectar, le veţi stropi cu pesticide şi vor muri. Albina dacă simte miros de insecticid la o plantă o evită, dar dacă este atinsă cu astfel de substanţe moare.

11.   Albinele culeg nectar şi prepară mierea pentru ele, nu pentru apicultor, aşa că nu fiţi lacomi la extragerea mierii, lăsaţi-le şi lor că iarna e lungă.

12.   Sunt mai multe tipuri de stupi pe care apicultorii îi folosesc, eu personal lucrez cu modelul cuib 10 rame 1/1+ caturi de 1/2. Mi se pare cel mai uşor de utilizat şi perfect adaptat condiţiilor de cules din România.

13.   Nu abuzaţi cu tratamentele chimice împotriva paraziţilor ce atacă albinele. Menţinerea în stupină de familii puternice şi igiena instrumentarului şi echipamentelor apicole lucrează foarte bine cu aceştia.

14.   Nu trataţi mierea cu antibiotice sau mai ştiu eu ce alte prostii. Mierea este un produs 100% natural, cu numeroase proprietăţi benefice, pe care albinele cu greu o prepară şi e păcat să degradăm un astfel de produs.

15.   Mierea la temperaturi înalte de peste 40-50 grade celsius devine toxică organismului uman prin degajarea de furfurol. Aşa că, gospodinelor aveţi grijă la prăjituri, checuri, cozonaci cu miere.

   Am făcut o sinteză a celor mai importante „reguli” de respectat într-o stupină, mai sunt şi altele, aşa că lista rămâne deschisă. Oricine poate pune întrebări sau veni cu alte sfaturi practice şi demne de respectat atunci când îngrijim aceste minunate insecte.

Oare încep să devin alergic?

   Mi-am dat seama că încep să devin alergic la veninul de albine, ceea ce nu e bine deloc. De ce nu e bine, simplu, după cum am mai spus-o îmi plac albinele, am 11 stupi ai mei şi abia aştept sezonul activ să le îngrijesc şi totodată să le studiez mai bine.

   În 2010 când mi-am achiziţionat primii doi stupi, am luat câteva înţepături fără să fac grave reacţii alergice, doar umflarea zonei înţepate şi atât. Un an mai târziu mi-aduc aminte că am fost înţepat de 3-4 albine în zona feţei şi în afară de umflarea parţială a feţei nu am păţit nimic altceva. De anul trecut, lucrurile s-au schimbat şi organismul meu a început să devină mai sensibil la venin, drept dovadă de la o singură înţepătură mă înroşesc uşor la faţă, îmi curg ochii şi nasul şi am senzaţia de amorţire a cavităţii bucale. Chiar săptămâna trecută am administrat fiecarei familii de albine, câte 1kg de Apimel şi am luat o înţepătură în urma căreia au apărut reacţiile mai sus amintite.

   Eu ştiam din ce citisem şi auzisem că organismul uman ori e complet nonalergic, ori e alergic, ori din nonalergic poate deveni alergic, sau invers. Eu mă aşteptam să răman aşa imun, însă se pare că nu e cum vreau eu, iar în acest caz ori mă las de albine ori îmi iau măsuri sporite de protecţie, cum ar fi echipament adecvat şi pastile antilergice înainte de a intra în stupină. Cum prima variantă nu mă încântă absolut deloc, merg pe a doua, astfel încât să împac şi capra şi varza. Sper totuşi că organismul meu se pregăteşte pentru nonalergie şi că aceste reacţii la veninul albinelor sunt doar semne de acomodare pentru doze mai mari de venin. Oricum, nu e imposibil, în Sighetul Marmaţiei, dacă nu mă înşel, există un apiculor alergic (alergie de aceea care se tratează cu SMURD) şi are peste 100 de familii de albine, dar cu echipament si antialergice reuşeşte să ţină situaţia sub control, că, ce să-i faci, pasiunea-i pasiune şi implică riscuri.

   Dacă cineva cunoaşte metode eficiente şi rapide de a păcăli organismul de veninul albinelor îl rog să mi le împărtăşească şi promit că ofer pentru aceste informaţii un borcan de miere 100% naturală din stupina proprie.

Versuri II

Lectia de agricultura

Aud cum ploaia bate-n geam

Si norii-s multi si cenusii,

Pamantul sigur va rodi

La anul ce-a veni.

Albina-n stup e toata ghem

Ca vremea s-a racit,

La urdinise e pustiu,

N-avem cum s-o vedem.

Combinele din lanuri s-au retras,

Ca vremea-i rea si ploua neincetat,

Tractoarele vor merge la arat

Pamantul ce de soare a fost ars.

                                                              By Cipri.S – sept.2012

No idea

   

Ce nasol e cand nu ai idei de scris pe blog,simti ca vrei sa faci asta dar n-ai cum.Ce sa astern eu aici pe hartia asta virtuala ca sa para interesant si lumea sa citeasca,daca n-am nici o idee?Pentru un om care se ocupa cu scrisul este foarte aiurea sa n-aiba idei,pentru ca el cu asta se ocupa,din asta traieste,este ca si cum n-ai avea chef de munca.Atunci vrei nu vrei trebuie sa scrii ceva si trebuie sa o faci bine ca altfel e grav.

   Acum cand scriu randurile acestea sa stiti ca tot nu mi-a venit vreo idee,asa ca incerc sa astern cateva randuri sa vad ce va iesi la final.Sunt unii bloggeri care au plecat tot asa fara idei,dar perseverand au ajuns departe,la postari multe si de calitate (eu cunosc unul  - salut Mack).Altii au ramas la acelasi nivel de la inceput (asa ca mine :P) pentru ca nu s-au ocupat de pagina de blog.Ce sa faci daca inspiratia nu se lipeste,stai si citesti pe altii si te minunezi cum oare dintr-un subiect aparent banal poate face o lectura interesanta;raspunsul este clar: perseverenta!Unii intradevar sunt facuti pentru a scrie,au in sange acest talent,altii nu-l au dar prin munca il dobandesc.Eu pana acum nu ma incadrez in nici una din aceste doua categorii,pentru ca nu acord destula atentie scrisului,ca de talent....hmm. Am mai promis intr-o postare trecuta ca voi scrie zilnic,insa lipsa timpului si a inspiratiei si-au spus cuvantul asupra cantitatii si calitatii articolelor acestui blog.

     Tot n-am nici o idee!!!!!

     Vrea cineva niste albine? Pe bune, nu-i gluma.Contactati-ma daca vreti.

      Pa!

   

 
 
 

Articol apicol

 In ultimul timp am scris pe acest blog doar articole pentru concursul Superblog 2011 si inca mai am de scris ca sa fiu la zi.Nu prea sunt incantat de acest concurs pana acum dintr-un singur motiv principal : toate probele pana acum au avut legatura cu lumea tehnica a calculatoarelor,placilor grafice,procesoarelor,scenarii SF,domenii care pe mine nu ma pasioneaza aproape deloc,nu ma pricep la ele,insa cu toata nepriceperea tot am scris ceva.Nu ma astept sa castig nimic la acest concurs,dar asa pentru sufletul meu si pentru experienta dobandita,eu zic ca merita sa particip. Bun, acum sa mai scriu ceva si in afara acestui concurs,despre lucruri care imi plac,la care ma pricep.
   Acum cateva zile cautam pe net niste substante cu care sa fac ultimul tratament de toamna impotriva acarianului Varroa destructor la albine.Stiam ca exista varachetul,insa voaim sa incec si altceva.Asa ca,cautand eu pe net dadui peste un apicultor de la mine din Tg.Frumos care are stupina certificata bio si nu are voie sa foloseasca in tratamente substante chimice;dansul foloseste acidul oxalic.Am cautat despre acest acid si am ajuns eu la concluzia ca trebuie sa incerc sa il folosesc si eu in perioada asta sa vad efectul,asa ca am facut rost de 50 grame acid oxalic,l-am amestecat cu apa si zahar si a iesit preparatul.Ieri fiind vreme mai buna,am tratat un stup (din cei 14 care-i am),fiindca tot pe net am citit ca daca faci cumva preparatul prea concentrat ai toate sansele sa pierzi albinele.Asa ca am dat numai pe unul si maine merg sa vad efectele,au cazut acarienii sau albinele.Daca treaba e buna ii dau si pe ceilalti daca nu, renunt si folosesc varachetul.Dar,eu zic ca n-are cum sa nu fie bun si sunt optimist in acest caz.