marți, 27 decembrie 2011

Framantari de tatic

 
De un an si trei luni sunt tata si asta nu poate decat sa ma bucure,sa-mi faca viata mai frumoasa si sa ma faca fericit si implinit.Insa cateodata in framantarile mele interioare isi face aparitia intrebarea daca sunt eu destul de bun pentru copilul meu?Si stau si meditez si pun in balanta si fac observatii etc. si tot nu ajung la nici o concluzie.Citesc,ma documentez despre cresterea copiilor,urmaresc bloguri de profil (http://www.nobine.ro,www.jurnaldetata.ro/) si cu toate astea nu stiu daca al meu copil e multumit de mine,de felul cum il educ,cum il cresc,cum ma implic in dezvoltarea si educatia lui.Recunosc,fata de Andreea,sotia mea, eu sunt o fire mai autoritara,mai critica,cateodata fara rabdare destula.Ea este calma,toleranta,intelegatoare,aceste calitati nu fac decat sa consolideze si mai tare relatia mama-copil.Poate asa e normal,natural,insa cateodata as vrea sa fiu si eu asa,sa-mi fac copilul fericit zi de zi,sa nu-l cert,sa-l las sa faca ce vrea ca sa fie mereu vesel.Citind cele doua bloguri amintite mai sus nu pot sa nu observ armonia si bucuria din cele doua familii,parca sunt fara greutati,fara stres si fara griji, si ce m-a impresionat cel mai tare este faptul ca acele bloguri sunt scrise de doi tatici.Deci si ca barbat te poti descurca de minune cu micutul tau copil,chiar cu 2 sau 3 copii,nu neg asta,pentru ca si eu consider ca m-am descurcat cu al meu,insa nemultumirea mea este ca deacuma el creste,face nazbatii,obraznicii,specifice varstei,iar eu am remuscari cateodata ca ii zic de prea multe ori pe zi "nu fa aia",cand e prea incapatanat ridic putin tonul si stau si ma intreb daca procedez corect,daca asta nu raceste relatia tata-copil.
   Imi place sa ma implic direct in dezvoltarea si educatia unui copil,nu e un stres pentru mine acest lucru,o zic la modul cel mai sincer.Am tot respectul pentru tinerele familii care au curaj sa faca 2-3 copii,care nu se plang mereu (specific romanului),care pun mai presus de toate familia si nu vad ca un impediment in viata familiala lipsa bunurilor materiale.Majoritatea tinerilor de la noi nu vor copii pe motiv ca nu sunt bani,nu este stabilitate,nu au casa lor etc,insa exista solutii pentru toate,intelegere si armonie in familie sa fie.Banii,daca esti om harnic si cu capul pe umeri ii poti face,stabilitatea de orice natura ti-o creezi singur prin seriozitate,perseverenta si ratiune,iar in privinta unei locuinte (aici e problema cea mai mare a tinerilor),uitati-va la americani,ei stau o viata in chirie si nu au nici un fel de probleme.
  Ca sa concluzionez intr-un mod cat se poate de simplu,pot sa zic ca mie imi plac foarte mult copii,ma bucura nespus cand ii vad veseli,sanatosi,foarte interesati de unele lucruri care pentru noi sunt banale,imi doresc o familie unita,mereu tanara,vesela si armonioasa;vreau ca scumpul meu copilas (copii in viitor) sa fie mandru de tatal lui pentru ca eu mereu voi fi mandru de el si-l voi sprijini si ajuta in orice imprejurare.

Niciun comentariu: