Copiii fara etichete

joi, 29 noiembrie 2012

Stocare virtuala

   Informatia din zilele noastre apare intr-un ritm ametitor si de o complexitate destul de ridicata, ceea ce ne determina sa o stocam. De cand am descoperit calculatorul stiu ca prima data stocam pe disketa (1,44 Mb), apoi pe CD, pe DVD, stick USB, HDD extern la promotie si mai nou serviciul cloud. Oferta este destul de variata, dupa cum se vede, ceea ce inseamna ca avem suficiente optiuni privind unitatile de stocare. Banuiesc, mai mult ca sigur, ca aproape nimeni nu mai foloseste disketa, un procent foarte mic utilizeaza CD-ul, ceva mai multi stocheaza pe DVD-uri si stick-uri, insa marea majoritate au trecut deja la HDD externe sau la servicii cloud.
   Personal, consider ca in ceea ce priveste stocarea de informatii, viitorul este categoric pentru serviciile de tip cloud, pentru ca este mult mai practic, mai usor de folosit, permite gasirea in scurt timp a informatiilor ce le dorim. Ce ar fi sa ne apucam sa cautam ceva printre zecile de DVD-uri, de stick-uri sau HDD-uri externe, ne-ar luat foarte mult timp, poate nu intotdeauna am gasi ceea ce cautam, in schimb apeland la cloud printr-un simplu search gasim imediat ceea ce ne dorim.
   In viitor totul se bazeaza pe virtual, un spatiu nelimitat in care orice cantitate de informatie poate fi depozitata si gasita in cel mai scurt timp posibil, la fel cum intr-un magazin online gasim mult mai multe si intr-un timp mult mai scurt.
ARTICOL SCRIS PENTRU SUPERBLOG 2012!

marți, 27 noiembrie 2012

Versuri IV

No comment in stil RAP



Ma simt ca un ratat dezorientat
Debusolat, frustrat, amenintat,
De propria persoana si de cei dragi tradat,
De remarcat ca nu ma sperii, doar sunt gresit interpretat.
Sunt sociabil, amabil si usor interpretabil,
Perfectinost si familist convins,
Antiprostie si ipocrizie, lasitate si marlanie,
Minciuna, si aprig la manie.
Nu fac rau decat cand sunt provocat,
Fac bine-n rest, multumesc, sunt incantat.
Ma doare-n cot de gurile rele
Nu iau in seama decat convingerile mele.
Increderea inseamna reputatie
La fel cum ratiunea provoaca abnegatie.
Nu vad, nu cred,
Imi demontrezi, inteleg
Nu m-aburi, ca nu sunt prost
Simt mult mai mult decat arat.
Eu stiu sa tac dar,  stiu sa si atac,
Nu ma prosti ca nu sunt ciumpalac,
Vorba lu' Badea ce-mi este antipatic,
E-adevarat ca sunt de multe ori apatic.
Urasc minciuna, prostia si scamatoria
Nu-mi plac oamenii josnici si fara caracter
Prefer o companie placuta, cu mister
Decat una  impusa cu forta, fara fler.
Na, ca am spus exact ce trebuia
Probabil ca am sa supar pe careva
Dar asta-i viata, cu bune si cu rele
Si nimeni nu m-andeparteaza
De la, convingerile mele.

                                                  by Cpri.S - nov. 2012

Sa consumam produse romanesti!

  
    Imediat dupa revolutia din decembrie 1989 era o moda in Romania ca tot ce e din afara e bun, iar ce e autohton e rau. Aceasta conceptie ne-a fost implementata de comunisti, iar unii inca viseaza la acest regim care le-a indoctrinat si dictat viata. Mananca aia, fa aia, sa ai 10 copii, serviciu, sa te imbraci in gri..etc si tot felul de chestii absurde si de neinteles pentru un om capabil sa-si croiasca singur viata,dar pentru cei mai multi, buni de nimic, comunismul era Dumnezeu pe Pamant.
   Uite ca vremurile s-au schimbat, cam tarziu ce-i drept, iar romanii se intorc catre produse traditionale, le apreciaza din ce in ce mai mult in ciuda faptului ca ele se gasesc din ce in ce mai putin.
   Personal, vreau sa va marturisesc, ca toata vara anului 2012 nu am mancat rosii, din piata, romanesti si cu gust, singurele care erau "comestibile" au fost cele din gradina bunicii. Producatorii locali, s-au smecherit, culeg tomatele de verzi, le pun gramada, le stropesc cu Ethrel, iar dupa 24 de ore sunt rosii de-ti iau ochii, nu si gustul. Dar, totusi e bine ca este produs romanesc si se favorizeaza economia locala si nationala.
   Hypermarket-ul Real face un lucru minunat pentru consumatori, ii anunta care sunt produsele romanesti, ba mai mult acele produse in raza de actiune a magazinului.Astfel este incurajat consumul de produse romanesti si implicit productia autohtona, un lucru benefic pentru populatie cat si pentru Romania in general. In acest mod invatam si noi sa apreciem tara in care traim, sa sporim consumul intern sa contribuim cu totii la bunastarea Romaniei.
   Spre exemplu, in Germania nu se consuma produse importate decat atunci cand nu mai exista produse autohtone, pana atunci tot neamtul e patriot, cel putin cand vine vorba de alimente.
   Noi de ce n-am fi asa, ca am avea numai de castigat, inca sunt oameni care prefera puii belgieni, ficateii toxici si letali brazilieni, rosiile cancerigene turcesti si lista poate continua. Se spunea pe la stiri ca supermarketurile pun prea multe conditii si taxe greu de suportat pentru producatorii autohtoni si de asta nu prea gasim la raft produse romanesti. Uitati ca Real, a depasit aceste bariere si este capabil sa sprijine productia autohtona de alimente, asa de gustoase si sanatoase.
ARTICOL SCRIS PENTRU SUPERBLOG 2012!

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Legende...

   
Se spune ca in spatele unui lucru frumos si reusit sta o legenda menita sa bucure inimile si sa incalzeasca sufletele celor ce vor sa caute informatii pretioase despre acesta. Legendele sunt povesti imaginare, inventate de oameni priceputi si cu simtul umorului, iar atunci cand le asculti ai impresia ca nu se poate sa nu fie adevarate.
   Recent am descoperit povestea Turnului Eiffel din Paris,care are legatura cu celebrul muschetar d'Artagnan. Am s-o relatez pe scurt in randurile ce urmeaza.
   Se spune ca atunci cand tanarul d'Artagnan a ajuns la Paris cu scopul de a deveni muschetar al regelui, pe drum a intalnit o fata, Milady, de care s-a indragostit la prima vedere. Cand i-a spus cu ce treburi si ce vrea sa faca la Paris, fata nu l-a crezut, ba mai mult ea l-a considerat mitocan, mincinos si laudaros. d'Artagnan a tinut mortis sa-i demonstreze ca el va deveni cel mai brav si neinfricat muschetar de la curtea regala, iar ca sa-i dovedeasca ca nu minte si nu se lauda, i-a promis ca in cel mai scurt timp ii va face un cadou nemaintalnit pana in acea vreme.
   Fata, curioasa si mirata in acelasi timp, i-a zis ca are tot ce-si doreste, tatal sau fiind un om destul de bogat, dar totusi cum ar reusi el s-o impresioneze asa cum se lauda. El a zis atunci ca dupa fiecare victorie va fi cu un pas mai aproape de cerul instelat si va putea atinge luna, iar daca are incredere in el atunci ea va fi prima care va avea privilegiul acesta.
   Milady, usor sceptica, dar cu o curiozitate imensa, l-a crezut, ba chiar a acceptat sa-i devina iubita, iar d'Artagnan nu a dezamagit-o, construind in mai putin de un an Turnul Eiffel inalt de 300 m, in varful caruia i-a oferit un inel si a cerut-o de sotie.
   De atunci, se spune, ca cei care ajung in varful turnului trebuie sa-si puna o dorinta, iar daca sunt sinceri si cu sufletul curat, se va indeplini cu siguranta.
ARTICOL SCRIS PENTRU SUPERBLOG 2012!

marți, 20 noiembrie 2012

Versuri III





Poezia cu…copilul



De cand ai apărut pe lume,
Ba dinainte să te naşti,
Noi ne gândeam mereu la tine,
La cum arăţi,cu cine semeni şi la nume.
Când clipa mare a venit şi tu ai răsărit,
Erai aşa de mic,firav, plăpând şi blond,
Iar, noi, emoţionaţi, înlăcrimaţi, miraţi,
Stăteam şi te priveam şi nu credeam,
C-am fost în stare să dăm viaţă
Unui înger de copil,frumos şi drăgălaş,
Pufos şi dulce ca o gură de dulceaţă.
Dar timpul a trecut,tu ai crescut,măricel te-ai facut,
Şi-ai început să spui..poezii :
Cu piticul,cu căţelul şi cu podul,
Ştii să numeri,întrebi , eşti curios,
Oo..drag copil, la numai doi ani,
Ne bucură că eşti deştept , cuminte şi frumos.
Şi pentru ca ne bucuri în fiecare zi,
Noi o să-ţi arătam că te iubim mereu,
Să fim toţi împreună la bine şi la rău,
Să nu fim nevoiţi  vreodată să constatăm,
Lipsa de pe faţă ,a zambetului tău.

                                                                                        By Cipri.S - nov.2012

Land Cruiser-ul din mine



   
   Omul este o structura complexa, care poseda abilitati si simturi nemaintalnite la alte fiinte sau lucruri de pe acest pamant, de aceea analogia cu un lucru este permisa.Multi ar zice ca nu ai cum sa compari omul cu masina,intradevar daca gandesti pur anatomic sau tehnic, nu ai cum, insa cand dai frau liber imaginatiei orice e posibil.
   Toyota propune ,prin cea de-a  24-a tema a concursului Superblog 2012,ceva minunat, sa dam frau liber imaginatiei si sa ne punem in “pielea” unui model  Toyota care ne reprezinta  cel mai bine.In ceea ce ma priveste,studiind caracteristicile modelelor RAV4, Land Cruiser si Hilux, cel mai bine m-ar reprezenta Toyota Land Cruiser.Nu zic ca celelalte modele nu le agreez, sau nu am nimic in comun,dar ca sa ma refer strict la un singur model, aleg Land Cruiser-ul.
   Este o masina puternica, eleganta,spatioasa,mereu castigatoare in orice conditii.Nu ii sta in cale nici un obstacol, are control total asupra conditiilor de drum,datorita sistemului inteligent Crawl Control ce ajusteaza viteza fiecarei roti in functie de conditiile drumului.Sistemul avansat de suspensii KDSS  si AVS permite soferului sa adopte stilul de condus care i se potriveste cel mai bine : sport,normal sau confort.
   Este o masina complexa dar totusi simplu de manevrat in ciuda motorului sau puternic de 3 litri diesel D4D care ofera maxima performanta si o putere pe masura.
   Toyota Land Cruiser este puternica,cu un motor mare si puternic,se descuraca in orice conditii fara a da vreodata inapoi,inteligenta,patioasa,confortabila,echilibrata,cu un design placut si care ofera placere si relaxare maxima in timpul condusului.
  Cu aceste calitati sunt si eu inzestrat,sau cel putin mie asa-mi place sa cred.
ARTICOL SCRIS PENTRU SUPERBLOG 2012!

luni, 19 noiembrie 2012

Fac ce vreau eu ca ma lasa mami!



   
   “Meseria” de parinte este cea mai frumoasa si cu cele mai mari satisfactii din lume insa totodata implica responsabilitati uriase din partea ambilor parinti.Nimic nu este mai multumitor pe lume  decat sa-ti vezi copilul cum creste si se dezvolta sub atenta supraveghere a parintilor,cum este educat si pregatit pentru viata.Insa nu e usor, numai cine e parinte stie ce inseamna asta, copiii sunt dragalasi,nastrusnici,veseli,priviti din exterior pare foarte usor si amuzant sa cresti unul.Pe langa satisfactiile ce ti le aduce cresterea unui copil,apar deseori si stari de oboseala , de deznadejde, dar astea pot fi mult diminuate atunci cand parintii actioneaza pe aceeasi linie.
   La noi in familie eu sunt cel mai “dur” (e mult spus ) cu copilul, iar Andreea e mama blanda,miloasa si alintatoare cu copilul.Eu il mai cert cand nu intelege cu vorba buna, incerc sa-i fac program de masa, de somn si de joaca, il invat sa deosebeasca joaca de activitati precum  mancatul sau somnul.Este adevarat ca e copil si trebuie sa se zbenguie cand mananca,sa faca mofturi sau sa urle in gura mare ca el nu doarme,insa daca nimeni nu-l educa in acest sens nu avem cum sa avem pretentii de la el.Copilul nostru doarme singur,in camera lui si in patul lui, de cand s-a nascut,nu adoarme cu parintii, ci doar cu un catel de plus si atat.Seara il schimbam in pijamale il punem in pat alaturi de catelul de plus,il invelim ,ii spunem noapte buna,inchidem usa si asa doarme pana dimineata.Am facut amandoi eforturi pentru a-l invata sa doarma asa,dar a meritat,atunci cand parintii cad de acord asupra unui lucru,treaba merge ca pe roate.
   Copilul a crescut, are 2 ani si 2 luni, si incep poznele,il inteleg,dar cand “sare calul” il mai cert,ii atrag atentia, incerc sa ma impun pentru ca el sa faca deosebirea intre ce e bine si ce nu.Problema e ca mami nu e de acord intotdeauna,de fapt e de acord,dar cand eu il cert,el fuge in bratele ei si ea-l pupa si-l cocoloseste,de nu mai stie saracul copil ce sa inteleaga,ori e bine,ori nu ce a facut.E derutat,iar atat timp cat un parinte ii ia apararea in fata celuilalt,copilul va continua seria poznelor din ce in ce mai mari pana va fi de necontrolat.Cea care va avea de pierdut, va fi tot mama, pe care copilul o simte fara autoritate in fata lui si atunci cand va ramane singur cu ea nu o va mai asculta deloc.
   Copilul cand este certat de un parinte,cauta refugiu la celalalt,dar daca si mama,in cazul nostru,ii spune ca nu a facut bine si refuza sa-l ia in brate si sa-i zica “Lasa puiule,ca tu esti mic,nu mai plange,gata, gata!”,atunci copilul constientizeaza ca treaba e serioasa ,iar el chiar nu are voie sa faca acel lucru pentru care a fost certat.Daca tata nu are si sprijinul mamei,daca nu colaboreaza in aceste momente dificile si totodata esentiale pentru educatia celui mic,atunci nu e bine,pentru copil in primul rand si nici pentru relatia dintre parinti.
   In cazul meu,am zis de la inceput ,dinainte sa se nasca Sebastian, ca nu ne bagam unul peste celalalt atunci cand vine vremea poznelor, insa mami incalca cateodata regula si ii ia apararea in fata mea,de ajung sa ma  urasc pe mine insumi pentru ca ma agit fix degeaba sa-i arat copilului diferenta dintre bine si rau,ma simt inutil,ipocrit si lipsit de orice autoritate in fata copilului poznas.
   Poate cateodata exagerez si nu-mi dau seama,insa consider total neinspirata decizia de a-mi face observatie de fata cu copilul,pentru ca micutul e zapacit,nu mai stie ce sa creada si va face in continuare aceleasi pozne stiind ca mami intotdeauna ii ia apararea si tata nu are nici o autoritate daca mama e de fata.Si atunci cand tata nu e acasa si ramane copilul doar cu mama,e raiul pe pamant pentru el,face toate poznele care-i trec prin capusor,pentru ca daca are voie cand e tata acasa pentru ca are alintarea mamei,de ce n-ar face si cand nu e tata prezent si de ce sa o asculte pe mami daca ea oricul il alinta si-i face toate mofturile.Partea aceasta a relatiei copil-parinti ma doare cel mai tare si ma afecteaza stiind ca vreau sa fac un bine tuturor,atat noua ca parinti cat si lui Sebi,dar incercarile si rezultatele vor fi zadarnice.Sper totusi ca mami imi va da dreptate daca va citi macar aici si aici cateva sfaturi de la cativa parinti, si daca isi va tine in acele momente sentimentele de duiosie in frau,totul va fi bine.
   Va iubeste tati pe amandoi,mami si Sebi!