“Meseria” de parinte este cea mai frumoasa si cu cele mai mari
satisfactii din lume insa totodata implica responsabilitati uriase din partea
ambilor parinti.Nimic nu este mai multumitor pe lume decat sa-ti vezi copilul cum creste si se
dezvolta sub atenta supraveghere a parintilor,cum este educat si pregatit
pentru viata.Insa nu e usor, numai cine e parinte stie ce inseamna asta, copiii
sunt dragalasi,nastrusnici,veseli,priviti din exterior pare foarte usor si
amuzant sa cresti unul.Pe langa satisfactiile ce ti le aduce cresterea unui
copil,apar deseori si stari de oboseala , de deznadejde, dar astea pot fi mult
diminuate atunci cand parintii actioneaza pe aceeasi linie.
La noi in familie eu sunt cel
mai “dur” (e mult spus ) cu copilul, iar Andreea e mama blanda,miloasa si
alintatoare cu copilul.Eu il mai cert cand nu intelege cu vorba buna, incerc
sa-i fac program de masa, de somn si de joaca, il invat sa deosebeasca joaca de
activitati precum mancatul sau
somnul.Este adevarat ca e copil si trebuie sa se zbenguie cand mananca,sa faca
mofturi sau sa urle in gura mare ca el nu doarme,insa daca nimeni nu-l educa in
acest sens nu avem cum sa avem pretentii de la el.Copilul nostru doarme
singur,in camera lui si in patul lui, de cand s-a nascut,nu adoarme cu
parintii, ci doar cu un catel de plus si atat.Seara il schimbam in pijamale il
punem in pat alaturi de catelul de plus,il invelim ,ii spunem noapte
buna,inchidem usa si asa doarme pana dimineata.Am facut amandoi eforturi pentru
a-l invata sa doarma asa,dar a meritat,atunci cand parintii cad de acord asupra
unui lucru,treaba merge ca pe roate.
Copilul a crescut, are 2 ani si
2 luni, si incep poznele,il inteleg,dar cand “sare calul” il mai cert,ii atrag
atentia, incerc sa ma impun pentru ca el sa faca deosebirea intre ce e bine si
ce nu.Problema e ca mami nu e de acord intotdeauna,de fapt e de acord,dar cand
eu il cert,el fuge in bratele ei si ea-l pupa si-l cocoloseste,de nu mai stie
saracul copil ce sa inteleaga,ori e bine,ori nu ce a facut.E derutat,iar atat
timp cat un parinte ii ia apararea in fata celuilalt,copilul va continua seria
poznelor din ce in ce mai mari pana va fi de necontrolat.Cea care va avea de
pierdut, va fi tot mama, pe care copilul o simte fara autoritate in fata lui si
atunci cand va ramane singur cu ea nu o va mai asculta deloc.
Copilul cand este certat de un
parinte,cauta refugiu la celalalt,dar daca si mama,in cazul nostru,ii spune ca
nu a facut bine si refuza sa-l ia in brate si sa-i zica “Lasa puiule,ca tu esti
mic,nu mai plange,gata, gata!”,atunci copilul constientizeaza ca treaba e
serioasa ,iar el chiar nu are voie sa faca acel lucru pentru care a fost
certat.Daca tata nu are si sprijinul mamei,daca nu colaboreaza in aceste
momente dificile si totodata esentiale pentru educatia celui mic,atunci nu e
bine,pentru copil in primul rand si nici pentru relatia dintre parinti.
In cazul meu,am zis de la
inceput ,dinainte sa se nasca Sebastian, ca nu ne bagam unul peste celalalt
atunci cand vine vremea poznelor, insa mami incalca cateodata regula si ii ia
apararea in fata mea,de ajung sa ma
urasc pe mine insumi pentru ca ma agit fix degeaba sa-i arat copilului
diferenta dintre bine si rau,ma simt inutil,ipocrit si lipsit de orice
autoritate in fata copilului poznas.
Poate cateodata exagerez si
nu-mi dau seama,insa consider total neinspirata decizia de a-mi face observatie
de fata cu copilul,pentru ca micutul e zapacit,nu mai stie ce sa creada si va
face in continuare aceleasi pozne stiind ca mami intotdeauna ii ia apararea si
tata nu are nici o autoritate daca mama e de fata.Si atunci cand tata nu e
acasa si ramane copilul doar cu mama,e raiul pe pamant pentru el,face toate
poznele care-i trec prin capusor,pentru ca daca are voie cand e tata acasa
pentru ca are alintarea mamei,de ce n-ar face si cand nu e tata prezent si de
ce sa o asculte pe mami daca ea oricul il alinta si-i face toate
mofturile.Partea aceasta a relatiei copil-parinti ma doare cel mai tare si ma
afecteaza stiind ca vreau sa fac un bine tuturor,atat noua ca parinti cat si
lui Sebi,dar incercarile si rezultatele vor fi zadarnice.Sper totusi ca mami
imi va da dreptate daca va citi macar aici si aici cateva sfaturi de la cativa
parinti, si daca isi va tine in acele momente sentimentele de duiosie in
frau,totul va fi bine.
Va iubeste tati pe amandoi,mami
si Sebi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu