miercuri, 5 decembrie 2012

Versuri V



 Balada unui leu

Se-ntampla întro pădure unde leul liniştit,
Îşi făcea a sa siestă  întrun colţ mai mult umbrit,
Iar o vulpe cam şireată îl pândea de prin tufişuri,
Ca să nu cumva s-o prindă cu a dânsei ascunzişuri.
Ea aduse în pădure de la mare depărtare,
Un lup hulpav ce poftea din a leului mâncare,
Şi-i dădea câte puţin fără leul să-şi dea seama,
Că rezerva lui de hrană se pierdea aşa de-a valma.
Şi nu se oprea şireata şi continua aşa,
Să infrupte lupul lacom, fără-a şti, că o vedea
Bufniţa cu ochii ageri şi cu mintea sclipitoare,
Ce de-ndată da de veste si creând multă mirare.
Leul a-ntrebat pe vulpe şi aceasta i-a răspuns,
E adevarat stapâne că de tine m-am ascuns,
„Dar imi cer iertare, implorare, stiu ca nu e de ajuns”.
Leul a gonit pe lup înapoi în depărtare
Si-a cerut vulpii şirete sa-l lase la cugetare.
Se gândea şi nu credea că-n pădurea lui de vis
A pătruns aşa deodată fără frică un intrus,
Iară vulpea ce-o credea o prietenă de-a sa
L-a tradat şi la minţit fără măcar a-i păsa.
                                            By Cipri.S – dec. 2012

Niciun comentariu: