Dacă eşti fumător trebuie să ai la tine ţigări şi brichetă, că altfel
înseamnă că ori nu fumezi de-adevăratelea ori pufăi de pleaşcă. Ideea e că ori
eşti fumător ori nu eşti, deci prima variantă pică, rămâne valabilă pleaşca,
des întâlnită în zilele noastre mai ales acum la ce preţ are un pachet de
ţigări. Eu dacă aş fuma mi-ar fi ruşine să cer cuiva un foc, dapăi o ţigară;
dacă am, fumez, dacă nu, nu. Ei, nu pot să nu observ, involuntar aud mereu în
jurul meu expresia “Dă o ţigară. Ai şi un foc?” şi nu o dată, de două ori ci
aproape că devine o obişnuinţă la unele persoane. Când eram în facultate, până
prin anul II am fumat şi eu, şi aveam un coleg care fuma în fiecare pauză de
cursuri ţigări de la alţii, adică de pleaşcă. Numai de la mine cerea zilnic
2-3, de ajunsesem să nu mai fumez la facultate ci numai când sunt acasă sau
prin oraş. Bunul simţ ce încă mă caracterizează mă făcea să nu-l pot refuza şi
uite aşa eu cumpăram ţigări şi noi fumam. Mă gândesc că poate a fost şi acesta
un lucru bun, că după ceva timp ( pe la jumatea anului II) nu am mai fumat
deloc, cum nu fumez nici în ziua de azi. Eu nu-i înţeleg pe cei ce cer ţigări
de la alţii, de parcă la alţii le-ar cădea tutun din cer, ar avea acasă fabrică
de ţigări sau le-ar lua gratis de undeva. Păi dacă tot cer ţigări de ce nu
spun, dă-mi ceva de mâncare că mi-e foame;
dar de băut n-ai, că mi-e sete; sau mi-e frig, dă-mi geaca ta să mă îmbrac;
sau mi-e somn, pot să merg la tine acasă să dorm? Deci, care-i diferenţa
între a cere o ţigară şi a cere cele de mai sus, că eu nu vad una?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu