Un kinder

   

   Cu fiecare zi ce trece îmi dau seama că am un copil energic, dornic de cunoaştere, înţelegător, vesel, glumeţ şi cu o mare pasiune pentru maşini şi motociclete. Este un ştrengar mic, mereu pus pe şotii, spune poezii şi numără numai dacă vrea el şi lasă totul când aude că tati îl ia cu maşina sau când mami şi tati îl scot afară cu motocicleta electrică. Dacă l-aş lăsa la volanul maşinii nu i-ar trebui mâncare, apă sau somn, aşa-i de pasionat. Este suficient să-i zic că tati nu te mai plimbă cu maşina şi e cel mai cuminte copil din lume, este el un mic şantajist, dar şi noi, părinţii, i-am descoperit "punctul slab". Sincer îmi pare bine că de la o vârstă aşa de fragedă are o pasiune, cea a jocului şi a condusului de maşini şi motociclete; bine, pe lângă asta mai face şi puzzle, desenează, însă maşinile sunt pe primul loc. Sunt curios cum va fi pe viitor, dar nu vreau să treacă timpul repede ca să aflu asta, ci vreau să mă bucur de toate copilăriile şi inocenţa de care dă dovadă zi de zi. A început să înţeleagă unele lucruri, pune zeci de întrebări, pe unele le repetă de zeci de ori, iar noi suntem foarte încântaţi că reuşim să-i satisfacem setea de cunoaştere. Îi plac desenele animate, dar nu întratât încât să nu-l putem dezlipi din faţa televizorului, nu-i e frică de oameni sau animale, în schimb urăşte şi are groază de insecte. E sociabil, vesel, deloc ruşinos, prietenos cu toată lumea, darnic doar cu lucrurile pe care nu pune mare preţ, foarte zgârcit şi posesiv atunci când vine vorba de maşinuţe şi ciocolată. Îmi place că e foarte horărât atunci când mergem în supermarket, ştie exact ce fel de cereale vrea, de care suc, pufuleţi obligatoriu cu maşinuţe, iar mai nou are preferinţe şi la garderobă. Un băieţel mic cu aspiraţii mari!