marți, 29 ianuarie 2013

Ce mai mâncăm?




   Am mai spus-o şi o voi mai spune că atunci când sunt la cumpărături de produse alimentare sunt foarte atent la etichetă, în special la data de expirare şi mai ales la ingredientele ce se regăsesc în produsele respective. Am „alergie” când zăresc câte un „E” pe etichetă şi dacă am posibilitatea caut altceva similar sau renunţ la produsul respectiv. Spre exemplu, câteodată îmi mai vine poftă de mezeluri şi de fiecare dată citesc eticheta celor mai scumpe în speranţa că nu o să mai văd E-uri, dar n-am eu norocul acesta, aşa că renunţ aproape de fiecare dată. Singura diferenţă între un salam ieftin de 10 lei/kg şi unul de 40-50 lei/kg este aceea care face referire la procentul, aproape nesemnificativ, conţinutului în carne, în rest aceleaşi E-uri le găseşti la ambele categorii de salamuri. Zic procent aproape nesemnificativ, deoarece, dacă un salam ieftin are 20% carne, unul mult mai scump are 30-40%, iar diferenţa colosală de preţ este irelevantă. Practic, ori alegi să dai 10 lei, ori 50 lei  pe un kg de salam, până la urmă tot îţi intoxici organismul cu chimicale extrem de periculoase. Aşa că, mai bine renunţ şi mă orientez spre altceva, mai natural şi implicit mai sănătos.
   De vreo câteva zile s-a deschis la noi în oraş un magazin cu produse tradiţionale ţărăneşti, mai exact preparate din carne de porc, oaie şi capră şi curios din fire fiind, am luat ieri ceva de probă. A trecut cu brio, am aflat şi ceva informaţii despre procesul de fabricare, provenienţa animalelor, condimente folosite, metoda de conservare şi am ajuns la o concluzie: 100% ecologic. Chiar dacă e mai scump cu 10-15 lei pe kg, faţă de ceea ce se găseşte în marile magazine, prefer să cumpăr mai puţin, mai sănătos, mai hrănitor şi mai bun, pentru că este sufiecient aerul poluat ce-l respir, nu mai e nevoie să-mi otrăvesc organismul cu „E-uri alimentare”.
   Un alt aliment care mie îmi place, dar nu cumpăr, este salata de icre, impropriu denumită aşa, pentru că mai corect ar fi să se denumească salată de agenţi de îngroşare şi conservaţi cu maxim 10% icre.
   Să mai vorbesc de pâinea noastră cea de toate zilele, plină de afânatori, emulgatori şi alte cele, făcută din făină cu aceleaşi ingrediente ( da, citiţi eticheta unei pungi de făină de grâu de pe rafturile magazinelor şi vă lămuriţi; nu toate sunt aşa, dar trebuie atenţie), nu mai are sens  pentru că nu mai cumpăr pâine de când mi-am cumpărat maşină de făcut pâine.
   Sfatul meu e să citiţi cu atenţie etichetele produselor alimentare, pentru că dacă voi nu aveţi grijă de propria persoană, altcineva n-o va face.

Niciun comentariu: