Teoretic

   Diminieaţa orele 05:55 sună alarma telefonului, trebuie să mă trezesc şi să prind trenul ca să ajung la servici. Merg cu trenul că e mai sigur şi are ore fixe de plecare şi sosire. Teoretic. Ajung în gară la 06:40, mai sunt 9 minute până ajunge trenul. Teoretic. “Trenul personal X are întarziere 40 de minute”. Ce să fac , asta e, e iarna, ger, zăpada, se mai întâmplă, stau şi aştept. Deschid cartea şi citesc. Vine trenul la 07:30 (întarzierea a fost cu stricteţe respectată) ajung la gara de destinaţie la 08:15. Mai am un sfert de oră să ajung la servici, deci mă grăbesc spre tramvai. Ajung în staţie, aştept 15 minute şi mă informează cineva că “tramvaiul meu” nu circulă deocamdată. Asta e, se mai întâmplă, e iarnă, ger, zăpadă, merg către un maxi-taxi. Mă urc şi merg până la jumatea drumului meu, acolo e capatul pentru maxi. Cobor. Văd un tramvai, pun întrebări şi aflu că mă duce la destinaţie. În sfârşit. Cobor, intru în instituţie, ceasul arată orele 09:10. Cam lung drumul, mi se pare că am plecat cam mult de acasă, deşi mai mult de 50 km nu am până la servici.

   Ce bine, e zi scurtă azi, aşa că pot pleca pe la orele 13:00. Ajung la gară, zic să iau un maxi că merge mai repede, ajung mai devremea acasă la familie. Teoretic. Nu e nici un maxi, mă uit la ceas am tren la 14:05. Super, îmi zic, la 3 sunt acasă. Teoretic. Urc în tren, pleacă la 14:30, na asta e, ger, iarnă, zăpadă. Ajung în gara la 15:20, şi la 15:40 intru în casă. Copilul doarme, ia să fac un calcul simplu : 5 ore şi 40 minute pe drum dus-întors şi 3 ore şi 50 minute la serviciu, într-o zi în care speram să ajung şi eu mai devreme acasă.

   Bun venit în România!