luni, 28 ianuarie 2013

De prin târgul auto




   Duminică am dat o raită prin târgul de maşini din Iaşi, am mers cu cineva care voia să-şi achiziţioneze un autoturism nici prea ieftin, nici prea scump, dar care să-i satisfacă unele nevoi de transport. În general ne-am uitat la cele cu preţuri până-n 2000 de euro, motorizare pe benzină, motor relativ micuţ, maxim 1600cmc, iar oferta era destul de bogată pentru o zi geroasă de iarnă, cu multă gheaţă şi zăpadă pe şosele.
   Am ajuns pe la orele 09:00 şi ne-am apucat să strabatem de la un capăt la altul târgul, în căutarea celor mai bune oferte. Prima dată atenţia mi-a fost atrasă de un renault kangoo 1.2 benzină, din anul 1999, neînmatriculat în România, arăta bine, întreţinut, doar că ni s-a părut motorul prea mic pentru caroseria destul de lungă şi înaltă, aşa că am mers mai departe. Preţul era 1800 euro negociabil.
   Am mai văzut un vw golf III din 1996, motor de 1,4 benzină, 1800 euro, înmatriculat în România, dar nu-l vindea proprietarul, actele erau pe numele altcuiva (cică al verişorului) şi totuşi cam bătrânică (17 ani).
   Am „pus ochii” pe un matiz, arăta super bine la exterior-interior, nici un pic de rugină, maşina din 2004, 1400 euro, 113 000 km, dar am avut inspiraţia să deschid capota fapt ce l-a cam iritat pe proprietar, al patrulea după cartea de indentitate a maşinii. Posesor de matiz fiind am vrut să văd dacă observ vreo diferenţă între al meu şi cel din târg, n-am observat-o pentru că proprietarul, al patrulea, mi-a zis că are o problemă la motor etc. Am plecat, miraţi fiind de aspectul impecabil al maşinii dar de numeroasele probleme ale motoraşului.
   Am mai văzut o dacia solentza, pe care se cereau 1000 de euro, dar se vedea de la o poştă că era revopsită partea din spate de către cineva care nu are nici o treabă cu tinichigeria auto. Nu mai intru în detalii, treabă tipic românească.
   La final ne-am oprit asupra unui ford fiesta din 2002, motor 1.2 benzină, proaspăt adusă din Germania. Fără pic de rugină, interior impecabil, sunetul motorului crea urechii o adevărată plăcere, se cereau 1750 euro, dar am convenit ca după efectuarea RAR-ului şi plata taxei de înmatriculare să ne auzim la telefon şi să stabilim dacă facem sau nu tranzacţia de vânzare cumpărare.
   Concluzia principală ce o trag din această incursiune printr-un târg auto, este aceea că românul, în general, încearcă să ascundă eventualele defecte ale maşinii, să o vândă cât mai scump şi fără acte în regulă.

Niciun comentariu: