Jocurile pe calculator nu fac parte din categoria pasiunilor mele, sau nu reprezintă activităţi pe care să le fac în timpul liber. Din păcate, aş putea zice, pentru că am nevoie câteodată şi de momente de relaxare iar jocurile pot fi o alegere bună. Cred că am jucat 4 sau 5 jocuri pe calculator de când mă ştiu, mă refer la cele mari, nu la cele gen miniclip, printre care Max Payne 2, NFS, Return to Castle Wolfenstein, Call of Duty - Black Ops şi cam atat. Dintre toate cel mai mult mi-a plăcut Return to Castle Wolfenstein, pe care de altfel mi-am amintit că l-am jucat de două ori.
De ceva timp mi-am instalat pe laptop jocul Wolfenstein II, din care am jucat foarte puţin, cred că o misiune, şi asta anul trecut prin octombrie-noiembrie cred. Nu că n-ar fi interesant, e un shooter bun, captivant, cu mult suspans, dar parcă nu mai am aceeaşi răbdare şi plăcere să îl joc ca în "tinereţe". Îi invidiez pe gamerii pasionaţi, ce reuşesc prin joc să se deconecteze pentru un timp de cotidian şi să se relaxeze, câteodată chiar este nevoie şi de aşa ceva. Dar, cum spuneam, trebuie răbdare, pasiune pentru acest gen de jocuri, timp liber şi poate anumite stări de spirit. La fel mi se întâmplă şi cu vizionarea filmelor la calculator, nu mă atrag, nu mă captivează, nu am răbdare, doar de foarte puţine ori şi atunci doar dacă e un film bun. Nu mai zic de uitatul la TV, în afară de posturile cu muzică, Discovery, Animal Planet, National Geographic şi uneori Pro Tv, restul sunt de umplutură.
Apropo, aseară am văzut filmul The Reader, e din 2008, foarte bun, mi-a plăcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu