Copiii fara etichete

duminică, 31 martie 2013

Produse de sezon cu preţuri asezonate

  
    La noi, românii, postul e mai aspru decât prevede religia în toate cărţile sale ortodoxe şi catolice din cauza mărfii de sezon evaluată şi oferită de producători şi comercianţi la suprapreţ. Am mai auzit la ştiri producători ( mă refer strict la produse agroalimentare) ce se scuzau şi pozau în victime false ale preţurilor aberante din magazine, la unele produse de "sezon" cum ar fi carnea de miel în preajma Paştelui, ciupercile în post sau carnea de porc înaintea Crăciunului. Ei n-au nici o vină, practică preţuri ca înainte de revoluţie, ies mereu în pierdere, fac muncă voluntară şi se zbat pentru consumatori ca peştele pe uscat. Da, da, hai...mai taie din ele dă-le dreacu. Singurii vinovaţi sunt magazinele şi intermediarii care vor să se îmbogăţească peste noapte şi nu se gândesc decât la profit. Nu sunt singurii, e drept au partea cea mai mare din vină însă producători au şi ei părticica lor, pentru că profită de nevoia consumatorilor motivând că în restul anului nu obţin cine ştie ce profit şi se gândesc ei că atunci când cererea e mare preţul să fie şi mai mare. Tipic românesc acest sistem, în ţările civilizate preţurile rămân în acele perioade în cel mai rău caz constante, dacă nu scad semnificativ, pentru ca fiecare om să-şi poată permite bucate tradiţionale sau în ton cu sărbătoarea. La noi nu, să umflăm preţurile în speranţa îmbogăţirii şi la urmă când tragem linie să constatăm că de fapt profitul e minuscul. Aşa vă trebuie, să faceţi profit cu astfel de preţuri când oi face eu concedii pe Marte.
   Am venit acum de la un supermarket şi am văzut că ciupercile costă 12 lei/kg, asta în condiţiile când nu este perioadă de post preţul e undeva la 6-7 lei/kg. Deci, producătorii săracii au costuri duble de obţinere a unui kilogram de ciuperci în perioada de post decât în oricare perioadă a anului. Carnea de miel am înţeles că e undeva la 28-30 lei/kg, mai scumpă, sau cel puţin egală, decât fructele de mare sau somonul, de parcă oi şi miei s-ar găsi numai pe Kilimanjaro, iar până acolo este drum lung şi anevoios, animalele acestea cu lână sunt pe cale de dispariţie şi dacă vrei să-ţi miroase în bucătărie a carne de miel trebuie să scoţi banul gros.
   Astea-s doar două exemple "de sezon" pe care din păcate omul de rând nu şi le poate permite pentru că lipsa de respect şi setea de bani făcuţi într-un timp scurt din partea producătorilor şi comercianţilor depăşesc toate limitele bunului simţ, dar în final pierderea e tot a lor. Totdeauna am preferat strategia de a vinde mai ieftin şi mult decât mai scump şi mai puţin.

Niciun comentariu: