Ştim cu toţii că
azi 24 ianuarie, ca în fiecare an de altfel din 1859 încoace, sărbătorim
formarea statului român modern prin unirea principatelor Moldova şi Ţara
Românească sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Primii paşi către unire s-au făcut odată
cu evenimentele revoluţiei de la 1848, care - deşi a fost înăbuşită - a
demonstrat în mod categoric dorinţa de independenţă şi de unitate a românilor.
Din păcate, neţinând cont de interesele poporului român, Imperiul Otoman şi
Rusia Ţaristă au încheiat la Balta Liman (cartier în Constantinopol), în
primăvara anului 1849, o convenţie valabilă şapte ani, care afecta grav
suveranitatea Principatelor. Prin acea convenţie se stabilea că domnitorii
celor două ţări româneşti să fie consideraţi înalţi funcţionari ai Imperiului
Otoman şi să fie numiţi direct de sultan, cu acordul puterii “protectoare” -
Rusia Ţaristă. De asemenea, pentru acei şapte ani, adunările obşteşti se
suspendau, locul acestora fiind luat de Consilii sau Divanuri ad-hoc, această
nouă conducere fiind “aparată” prin aducerea a cate 25.000 de soldaţi în
fiecare dintre ţări. Sursa.
Ca în fiecare an în municipiul Iaşi, mai
exact în Piaţa Unirii, au loc evenimente închinate Marii Uniri, ce constau în
discursuri ale oficialităţilor, depuneri de coroane de flori, onoruri militare,
iar la final acţiunea se încheie cu celebra horă a unirii.
În ultimii ani, datorită tensiunilor dintre
partidele politice, condiţiilor de austeritate impuse, disponibilizărilor etc.,
oficialităţile au cam fost huiduite la această sărbătoare, drept urmare anul
acesta preşedintele ţării nu a mai participat. Nu a impresionat pe nimeni, nu
i-a simţit nimeni lipsa, a avut cine-l înlocui şi treaba a mers mai departe cu
mult mai puţine huiduieli.
Ce vreau să subliniez este faptul că, ar fi
bine, şi Consiliul judeţean ar fi trebuit să facă deja asta, ca pe lângă
discursurile politicienilor, să poată încăpea şi cele ale unor istorici,
academicieni, profesori, care sunt mult mai în temă şi mai informaţi cu privire
la evenimentele petrecute pe 24 ianuarie 1859. Ar fi mai interesant şi mai
constructiv pentru toată lumea să afle sau să-şi reamintească fragmente din
viaţa domniei lui Alexandru Ioan Cuza, evenimente petrecute în acele vremuri
etc. de la persoane care studiază istoria, pentru că am o mare îndoială că
politicienii sunt capabile să ofere astfel de informaţii. Pentru că o
sărbătoare o cinstim prin reamintirea evenimentelor petrecute în perioada ce a
devenit sărbătoare.
L-am auzit pe primarul Iaşului, Gheorghe
Nichita, cum rostea nişte texte cam pe dinafară cu ce se întâmpla în Piaţa
Unirii, iar la un momentdat a luat-o serios pe arătură vorbind despre
modernizarea aeroportului de la Iaşi, crearea de locuri de muncă, lipsa
fondurilor şi alte lucruri ce n-aveau nici o legătură cu sărbătoarea de astăzi.
Mie îmi miroase a lipsă de respect, interes, altul decât naţional, lipsă de
cultură şi de respectare a valorilor şi tradiţiilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu