Trebuie sa recunosc ca lectura,din pacate,nu este pe primele locuri la capitolul "hobby",insa pot spune ca am citit cateva carti la viata mea si inca incerc sa nu treaca zi fara sa citesc macar 1-2 pagini dintro carte.Ca sa nu ziceti ca ma laud, fara sa aduc argumente, pot sa va zic ca am pe birou cartea "1001 feluri de a te motiva pe tine si pe ceilalti" scrisa de Sang. H. Kim,un bestseller international tradus in pest 20 de limbi (asa scrie pe coperta), o carte foarte interesanta si practica,cu multe aplicatii si idei despre motivatia propriei persoane si a celor din jurul nostru ( nu incep a povesti despre ce scrie in ea, va las sa descoperiti si va asigur ca o sa-mi dati dreptate).
Dar sa revenim la cartea care m-a impresionat cel mai mult din cele citite pana acum,pentru ca asta este tema propusa de editura Nemira,care pentru mine este si va fi "Morometii" de Marin Preda.Nu exagerez, am citit-o de 3 (trei) ori,ambele volume, si cred ca as mai citi-o inca o data..inca o data..etc.Este singura carte care,cand o citesc ma vad in satul Silistea-Gumesti,stand pe capra podului privindu-l si ascultandu-l pe Ilie Moromete.Ma imaginez in ograda lui,pe prispa unde se doarme vara, vad grajdul in care are cei doi cai si in spatele lui via.Ma vad seara la masuta mica de lemn,unde nu mai incap si ma asez pe prag alaturi de Moromete si manac linistit si tacut din bucata de mamaliga.Vad cainele,Dutulache, cum da tarcoale,alb cu pete negre (asa-l vad eu) si-i arunc o bucata de mamaliga,termin de mancat si dau sa ma ridic dar ma lovesc de tocul usii,ies afara si-mi aprind tigare si-l ascult pe Moromete.
Ma vad in Poiana lui Iocan,ascultandu-i pe toti cei adunati cum vorbesc de Regele Mihai care e mic,discuta de PNL,de Bratianu,si imediat fac legatura cu Antonescu,Tariceanu,vad ziarul din care citesc numai cativa care stiu,tigarile se aprind,nervii se intind,injuraturile vin si ele si lumea incepe sa plece.
Ma vad la moara,plin de faina de grau,urc sacii in caruta si-i duc acasa unde painea se coace in cuptor si o mananc cu atata pofta.Toti tac, e liniste deplina, e sarbatoare, e PAINE!
Il vad pe Niculae cum se chinuie sa citeasca,sa scrie printre oi,vaci si cai, se refugiaza in natura dar e gasit si indepartat de la cultura,e pus la munca si certat.El sufera,ii plange sufletul,pentru ca stie ca vrea sa ajunga om mare, cu carte..si ajunge, pentru ca nimeni si nimic nu sta in calea unui om hotarat.
Asta este cartea care mi-a placut la nebunie,in care ma regasesc,si pe care as citi-o de nenumarate ori cu aceeasi pasiune si imaginatie.
ARTICOL SCRIS PENTRU SUPERBLOG 2012!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu