Copiii fara etichete

duminică, 28 octombrie 2012

Dupa dealuri, in Romania

  
  In weekendul care tocmai se apropie de sfarsit am fost la film, unul romanesc, premiat si laudat: Dupa dealuri.Frumos, cam lung pentru povestea ce o avea de spus, dar totusi interesant si merita vazut. Este regizat dupa scenariul real de la Tanacu cand un calugar plin de evlavie si de har, cu puteri mari ce poate elimina vrajmasul, a incercat cu mintea lui creata sa vindece de spirite rele o fata.Povestea este impresionanta, insa nu pentru noi romanii, care suntem obisnuiti cu astfel de obiceiuri,le vedem,auzim si traim la tot pasul, insa pentru publicul strain va avea un impact fantastic,va fi ceva nemaipomenit, sa vada cum romanii n-au incredere in medici dar au in popa si in ceva ce n-au vazut, dar cred.Viata la manastire (ca despre asta e vorba in film) nu este diferita fata de  viata dintro familie de tarani simpli romani, acelesi activitati zilnice, de curatenie, gatit, mancat, adus apa de la fantana,taiat lemne samd, deosebirea consta in faptul ca la manastire trebuie sa te rogi mereu zi si noapte, folosesti un limbaj evlavios ( gen blagosloveste parinte, in loc de buna dimineata/buna ziua/buna seara se zice doamne ajuta),semnul crucii e facut de 120365498+n in 24 de ore, culorile nu exista, la fel si curentul electric sau cele mai elementare forme de civilizatie sunt aproape inexistente.Bolnavului i se citeste din carti sfinte prima data, in loc sa fie dus la medic,conceptiile antice si de demult sunt prezente la tot pasul, gen cum o vrea Cel de Sus in loc de daca-l vede si-l trateaza un doctor se va face bine.
   Filmul prezinta, din pacate, o realitate crunta din Romania secolului XXI, in care accesul la educatie,tehnologie,cunoastere,socializare este foarte accesibil,dar unii prefera sa se comporte , sa traiasca si sa actioneze ca acum 1-2-3 mii de ani cand totul se baza pe semne, superstitii,babe,descantece etc.
   Filmul Dupa dealuri prezinta povestea unei fete, Alina, care a venit la manastire sa-si ia cea mai buna prietena din liceu,Vochita, in Germania, sa o duca spre o lume civilizata, spre o viata mai buna si cu mai multe satisfactii, Vochita fiind calugarita daca nu v-ati prins deja.Numai ca Alina suferea de o boala,datorita greutatilor cu care s-a confruntat de la inceputul vietii, si anume schizofrenia, care, cu ajutorul medicilor si a medicamentelor prescrise amelioreaza sau daca nu imbunatateste semnificativ suferinta bolnavului,iar cei de la manastire o compara, repet ca acum 1-2-3 mii de ani, cu posedarea (ce boala o mai fi si asta) si o trateaza ei pana o trimit intro lume mai buna ( nu Germania, ci la moarte).Problema este ca intradevar popa si calugaritele nu i-au vrut raul, insa au actionat dupa nici o regula elementara de sanatate, au legat-o,flamanzit-o si insetat-o pana la epuizare, motivand ca numai asa se va lepada de vrajmas.Motivatia popii,din film, fata de faptul ca tine fata fara apa si mancare si in frig, este aceea ca nealimentat, corpul nu va mai fi o atractie pentru necuratul si acesta nu va mai avea din ce se hrani si va parasi trupul. Uimitor! Oare ne vom civiliza vreodata!?

Niciun comentariu: