duminică, 14 octombrie 2012

CRACIUN CU BIJUTERII




Pentru toti Craciunul este o sarbatoare foarte frumoasa,cu colinde, colindatori, brad impodobit, zapada, sanius, cadouri, Mos Craciun, copii veseli si toate lucrurile frumoase si bune nu se pot desfasura mai bine decat in preajma acestei sarbatori minunate.
   Mi-aduc cu mare drag aminte ca de fiecare data cand se apropia Craciunul trebuia sa ofer cadouri,dar in mod deosebit si obligatoriu trebuia sa daruiesc ceva celei mai dragi persoane mie, Andreea.Nu ca imi impunea asa ceva, dar asa simteam eu ca trebuie sa ofer un mic dar,cat de mic, avea pentru dansa o insemnatate foarte mare pentru ca era de la mine.La acest capitol am avut si am in continuare noroc, pentru ca nu este o persoana materialista, stie sa aprecieze gesturile frumoase cu sufletul.Si cum in preajma Craciunului ce poate oferi un tanar student, fara bani in buzunar,iubitei lui, ca sa o impresioneze, decat o bijuterie din argint mica mica, subtire si cu cat mai putine grame, ambalata frumos intro cutiuta, evident in forma de inima.
   Intr-un an, prin 2005 daca nu ma insel,in seara zilei de 24 decembrie, ningea asa frumos,iar eu mergeam sa ma intalnesc cu Andreea, cu cutiuta in buzunar,cu inima stransa de emotie si in acelasi timp cu o bucurie imensa in suflet.Dupa ce am ajuns la dansa acasa, ne-am imbratisat, am mai discutat una alta, a sosit momentul cadourilor.Eu aveam sa-i ofer niste bijuterii cu cristale ( o bratara subtire de argint cu niste delfini viu colorati,probabil din plastic) si stiind ca nu era ceva deosebit, dupa buget,nu stiam cum sa fac sa mai trag de timp,ma scuzam ca nu e asa frumos cadoul (cum sa-i zic ca n-am avut bani),laudam vremea de afara si bradul impodobit,mai schimbam melodia la calculator de parca nu tot trebuia sa ii dau odata cadoul.Pana la urma mi-am luat inima-n dinti (era asa de mica de am pierdut-o printre masele) si i-am zis “ Am ceva pentru tine, nu e asa important, nu stiu daca-ti place”.A luat cutiuta, a desfacut-o si vreau sa va zic ca asa de frumos impresionata a fost de bijuterii incat i-au dat lacrimile,imediat si-a pus bratara la mana si era asa de mandra si fericita incat mi-au trecut de tot emotiile si ma simteam foarte usurat ca totul a decurs bine.
   Acea bratara, cum nu era una foarte scumpa, nu avea tocmai un sistem de inchidere foarte sigur si asa intro zi, Andreea a observat ca nu o mai are la mana.I-a parut foarte rau si nu neaparat de bratara in sine, ci de faptul ca a pierdut un lucru primit cu atata dragoste de la mine.
ARTICOL SCRIS PENTRU SUPERBLOG 2012!

Niciun comentariu: